“Lupii care se năpustesc asupra mieilor, mieii consumaţi de către lupi, cei puternici care îi sacrifică pe cei slabi, cei slabi care sunt victimele celor tari – asta este Natura, cu voinţa ei, cu schema ei de acţiuni şi reacţii perpetue, o grămadă de vicii şi una de virtuţi – într-un singur cuvânt, un echilibru perfect care rezultă din egalitatea Binelui şi a Răului pe Pământ. Niciun îndrăgostit, dacă e de bună credinţă şi sincer, nu va nega că preferă să-şi vadă iubita, mai degrabă moartă, decât infidelă”, marchizul de sade.
astazi vorbim despre sinceritate. dumas spunea ca “Sinceritatea este singura bogatie a oamenilor care nu au nimic”. pana la urma este o calitate sau un defect. imi plac oamenii sinceri. imi plac oamenii care spun ce gandesc. imi plac oamenii care dau dovada de franchete. ii admir. nu imi plac ocolisurile, nu imi place sa joc cu manta. nu cred ca minciuna poate sa dureze, nu cred ca oamenii care se prefac si zambesc pe fata..iar la interior iti baga baioneta, sunt mai ok. imi place verdele in fata. imi place sinceritatea. imi place cand un om recunoaste..
“ba am gresit”. ma surprind in ultima vreme fiind mai calm si recunoscand ca am gresit. e mai ok pentru toata lumea. nu suntem miezul din covrig, nu ne coducem viata dupa orgolii…cu cat suntem mai sinceri cu atat avem mai mult de castigat. pe de alta parte..adevarul supara. si supara al dracului de tare. oamenii evita sa fie sinceri. e mai bine sa ocolesti corcodusul decat sa sari din prima in el. testam terenul, ne gandim daca e bine sa spunem asta, ce reactie o sa avem, ce o sa zica unul, ce o sa zica altul…ne pierdem printre cuvinte si ne regasim cu greu. daca iti place de cineva…de ce sa nu ii spui pe fata? fara a tese un goblen pe tema asta…doar pentru ca iti este teama de un raspuns care nu ar putea sa fie cel asteptat…
daca vrei sa faci un lucru..de ce sa nu il faci. daca nu ranesti pe nimeni…e ok sa il faci. oamenii insa nu mai apreciaza asta. cred ca sinceritatea este o tampenie. de ce sa spui verde in fata ce ai de zis…cand poti broda ceva frumos…esti sincer = esti prost. cum sa imi spui ca iti place de mine…asa din prima…de ce sa nu o ardem aiurea…daca imi place de cineva…care este motivul pentru care sa nu ii impartesc treaba asta. de ce sa aram ogorul degeaba ca sa ajungem tot acolo. de ce sa pierdem timp pretios cand in timpul asta am putea castiga timp frumos impreuna. da, imi place de tine..si iti spun asta franc, deschis. de ce sa ma ascund, ce am de pierdut. o sa crezi ca sunt un bou si ca asa spun tuturor? aici gresesti. chiar nu e asa.
“Sinceritatea este o inimă deschisă. Puţini oameni o arată; de obicei ceea ce vedem este o imitaţie pusă pentru a prinde în capcană încrederea altora.” La Rochefoucauld
si daca cu tine s-a intamplat faza asta sa nu ai impresia ca asa e cu toata lumea, nu, nu e un cliseu. si daca e…nu imi pasa. cateodata chiar dam in viata de zi cu zi peste clisee. pana la urma cliseele de unde vin? unde se nasc? nu vin tot din viata noastra? tot de acolo. tot dintre noi. vorbeam zilele trecute cu cineva despre “ce ne spunem cand nu ne vorbim” si ii spuneam ca piesa e plina de clisee. barbatul care are o amanta si face tot posibilul sa iasa seara din casa…isi minte nevasta cu o tona de mizerii…doar ca sa scape de acolo sa se vada cu amanta…
cliseu? da. este. dar e real. nu cunosti cel putin o persoana care a facut asta? eu cunosc. revenind. vreau sa ma lamuriti. e buna sinceritatea? eu cred in ea, cred in oamenii care spun ce simt, ce vad, cum vad, cum simt. e real…oamenii astia au mai putin prieteni, nu sunt simpatizati de toti colegii de la birou, unii cred despre ei ca sunt cu nasul pe sus, ca le pute tot…insa pana la urma ce conteaza in toata ecuatia asta? aici e cheia. ce conteaza pentru tine in toata ecuatia asta? esti ok sa o arzi cu un zambet fals, sa spui mereu “da” si sa iti infigi baionetele in oamenii de langa tine cand ei sunt cu spatele…sau e mai bine sa le spui in fata ce ai de spus….
PS mai e si faza aia..cand intrebi pe cineva…”ce parere ai despre X?” si omul raspunde..dupa ce da un pic din cap…”sincer? nu prea imi place de el”…ce cauta sincer in treaba asta. pai nu esti sincer mereu. adica sincer nu prea iti place de el..dar daca e sa ma minti…crezi ca e un tip senzational.
“De ce nu-s oamenii aşa cum par ! Sau, dacă nu, să nu mai pară oameni!”
William Shakespeare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu