De ce nu-s oamenii aşa cum par ...?

“Lupii care se năpustesc asupra mieilor, mieii consumaţi de către lupi, cei puternici care îi sacrifică pe cei slabi, cei slabi care sunt victimele celor tari – asta este Natura, cu voinţa ei, cu schema ei de acţiuni şi reacţii perpetue, o grămadă de vicii şi una de virtuţi – într-un singur cuvânt, un echilibru perfect care rezultă din egalitatea Binelui şi a Răului pe Pământ. Niciun îndrăgostit, dacă e de bună credinţă şi sincer, nu va nega că preferă să-şi vadă iubita, mai degrabă moartă, decât infidelă”, marchizul de sade.

astazi vorbim despre sinceritate. dumas spunea ca “Sinceritatea este singura bogatie a oamenilor care nu au nimic”. pana la urma este o calitate sau un defect. imi plac oamenii sinceri. imi plac oamenii care spun ce gandesc. imi plac oamenii care dau dovada de franchete. ii admir. nu imi plac ocolisurile, nu imi place sa joc cu manta. nu cred ca minciuna poate sa dureze, nu cred ca oamenii care se prefac si zambesc pe fata..iar la interior iti baga baioneta, sunt mai ok. imi place verdele in fata. imi place sinceritatea. imi place cand un om recunoaste..

“ba am gresit”. ma surprind in ultima vreme fiind mai calm si recunoscand ca am gresit. e mai ok pentru toata lumea. nu suntem miezul din covrig, nu ne coducem viata dupa orgolii…cu cat suntem mai sinceri cu atat avem mai mult de castigat. pe de alta parte..adevarul supara. si supara al dracului de tare. oamenii evita sa fie sinceri. e mai bine sa ocolesti corcodusul decat sa sari din prima in el. testam terenul, ne gandim daca e bine sa spunem asta, ce reactie o sa avem, ce o sa zica unul, ce o sa zica altul…ne pierdem printre cuvinte si ne regasim cu greu. daca iti place de cineva…de ce sa nu ii spui pe fata? fara a tese un goblen pe tema asta…doar pentru ca iti este teama de un raspuns care nu ar putea sa fie cel asteptat…

daca vrei sa faci un lucru..de ce sa nu il faci. daca nu ranesti pe nimeni…e ok sa il faci. oamenii insa nu mai apreciaza asta. cred ca sinceritatea este o tampenie. de ce sa spui verde in fata ce ai de zis…cand poti broda ceva frumos…esti sincer = esti prost. cum sa imi spui ca iti place de mine…asa din prima…de ce sa nu o ardem aiurea…daca imi place de cineva…care este motivul pentru care sa nu ii impartesc treaba asta. de ce sa aram ogorul degeaba ca sa ajungem tot acolo. de ce sa pierdem timp pretios cand in timpul asta am putea castiga timp frumos impreuna. da, imi place de tine..si iti spun asta franc, deschis. de ce sa ma ascund, ce am de pierdut. o sa crezi ca sunt un bou si ca asa spun tuturor? aici gresesti. chiar nu e asa.

“Sinceritatea este o inimă deschisă. Puţini oameni o arată; de obicei ceea ce vedem este o imitaţie pusă pentru a prinde în capcană încrederea altora.”  La Rochefoucauld

si daca cu tine s-a intamplat faza asta sa nu ai impresia ca asa e cu toata lumea, nu, nu e un cliseu. si daca e…nu imi pasa. cateodata chiar dam in viata de zi cu zi peste clisee. pana la urma cliseele de unde vin? unde se nasc? nu vin tot din viata noastra? tot de acolo. tot dintre noi. vorbeam zilele trecute cu cineva despre “ce ne spunem cand nu ne vorbim” si ii spuneam ca piesa e plina de clisee. barbatul care are o amanta si face tot posibilul sa iasa seara din casa…isi minte nevasta cu o tona de mizerii…doar ca sa scape de acolo sa se vada cu amanta…

cliseu? da. este. dar e real. nu cunosti cel putin o persoana care a facut asta? eu cunosc. revenind. vreau sa ma lamuriti. e buna sinceritatea? eu cred in ea, cred in oamenii care spun ce simt, ce vad, cum vad, cum simt. e real…oamenii astia au mai putin prieteni, nu sunt simpatizati de toti colegii de la birou, unii cred despre ei ca sunt cu nasul pe sus, ca le pute tot…insa pana la urma ce conteaza in toata ecuatia asta? aici e cheia. ce conteaza pentru tine in toata ecuatia asta? esti ok sa o arzi cu un zambet fals, sa spui mereu “da” si sa iti infigi baionetele in oamenii de langa tine cand ei sunt cu spatele…sau e mai bine sa le spui in fata ce ai de spus….

PS mai e si faza aia..cand intrebi pe cineva…”ce parere ai despre X?” si omul raspunde..dupa ce da un pic din cap…”sincer? nu prea imi place de el”…ce cauta sincer in treaba asta. pai nu esti sincer mereu. adica sincer nu prea iti place de el..dar daca e sa ma minti…crezi ca e un tip senzational.

“De ce nu-s oamenii aşa cum par ! Sau, dacă nu, să nu mai pară oameni!” 

 William Shakespeare

Maica Tereza – Citate despre iubire

Maica Tereza – Citate despre iubire

Maica Tereza (1910 – 1997) a fost una din marile personalitati feminine ale sec. XX. Educatia religioasa si compasiunea pentru cei aflati in suferinta le-a invatat de la familia sa de origine albaneza.

La 18 ani pleaca in Irlanda, alaturandu-se Surorilor Misionare de Loreto. Ia apoi drumul Indiei spre a-si face noviciatul si 9 ani mai tarziu devine calugarita luand numele de Maica Tereza a Pruncului Isus, din admiratie pentru Sfanta Tereza de Lisieux.

Devine profesoara si apoi directoare la Manastirea-colegiu Loreto din Calcutta.
Contactul cu saracia si mizeria in care se zbate o parte a locuitorilor Calcuttei o impresioneaza profund.

Traieste o revelatie in care Isus ii spune “Vino, fii Lumina Mea!”, cerandu-i sa-i ajute pe cei bolnavi si cei ce traiau intr-o saracie extrema. Acesta va fi crezul care o va insufleti si lumina pana la sfarsitul vietii.

Abia in 1950 primeste acceptul Papei de a infiinta un nou ordin calugaresc, Misionarele Caritatii, dupa ce de sute de ani nu se mai intamplase acest lucru in sanul Bisericii Catolice. La cele trei voturi, de castitate, saracie si obedienta, Maria Tereza adauga si caritatea.

Infiinteaza in Calcutta mai multe Case ale Misionarelor Caritatii, in care muribunzi, copii abandonati si leprosi sunt ingrijiti cu dragoste si devotament. Desi viata calugaritelor ordinului era foarte aspra, multe tinere i se alatura, insufletite de exemplul acestei femei micute, dar cu o energie iesita din comun ce izvora din sufletul ei mare.

Pe masura ce faima ei creste, toti cei care vor sa ajute fac donatii pentru infiintarea si altor centre de ingrijire a saracilor si bolnavilor, in intreaga lume. A fost primita neconditionat in trei tari musulmane, iar in 1979 i-a fost decernat Premiul Nobel pentru Pace.

Chiar daca actele sale umanitare au fost unanim apreciate, atitudinea sa conservatoare privind legalizarea divorturilor si a avortului a fost criticata de unii. Maica Tereza considera ca avortul este o crima: “ Un copil este un dar de la Dumnezeu; daca nu-l vreti, dati-mi-l mie”. “Este o saracie sa decizi ca un copil sa moara pentru ca tu sa traiesti asa cum vrei”.

Maica Tereza si-a fortat limitele realizand lucruri ce pareau imposibile, depasind obstacole ce pareau insurmontabile. Fiind inainte de toate un om al actiunii, ea raspandea invataturile Evangheliei mai intai cu faptele si mai apoi cu vorbele.
S-a stins din viata in 1997 si 5 ani mai tarziu a fost trecuta in randul Fericitilor, cu aprobarea papei.

Minunile Maicii Tereza de Calcutta

Referindu-se la viata sa, Maica Tereza marturisea plina de modestie: “Eu nu sunt decat un creion in mana lui Dumnezeu – scriitor, care scrie o poveste de dragoste lumii”.



Maica Tereza – Citate despre iubire:

*Chiar si cei bogati sunt infometati de dragoste, de ingrijire, de dor, de a avea pe cineva care sa fie doar al lor.
*Sa fii nedorit, neiubit, neingrijit, uitat de toata lumea, cred ca e o foame mai mare, o saracie mai mare decat a celora care nu au ce sa manance.
*Nu maretia gesturilor noastre conteaza, ci cantitatea de dragoste cu care le-am facut.
*Daca judeci oamenii, cand mai ai timp sa-i iubesti?
*Cuvintele de bine pot fi scurte si usor de rostit, dar ecourile lor sunt infinite.
*Faptele bune sunt verigile care formeaza lantul iubirii.



*De fiecare data cand zambesti cuiva, este un gest de dragoste, un dar catre acea persoana, un lucru frumos.
*Am descoperit paradoxul ca, daca iubesti pana cand doare, acolo nu exista durere, ci si mai multa dragoste.
*Daca nu avem pace, e pentru ca am uitat ca apartinem unul altuia.
*Daca vrem ca un mesaj de dragoste sa fie auzit, el trebuie sa fie trimis. Pentru a tine o candela aprinsa, trebuie sa turnam ulei in ea.
*Iisus a spus sa ne iubim unii pe altii. El nu a spus sa iubim toata lumea.
*Voiciunea e o plasa a dragostei in care poti prinde suflete.
*Foamea de dragoste este mult mai greu hranita decat foamea de paine.



*Dragostea incepe prin grija pe care le-o acordam celor de aproape, celor de acasa.
*Iubirea este un fruct care se coace in orice anotimp si oricine poate ajunge la el.
*Sa nu credeti ca dragostea, pentru a fi adevarata, trebuie sa fie extraordinara. Lucrul de care avem nevoie e sa iubim fara ca asta sa ne oboseasca
*Imprastie dragoste oriunde te duci. Sa nu lasi pe nimeni sa te intalneasca fara sa plece mai fericit.
*Succesul iubirii e actiunea de a iubi, si nu rezultatul acesteia. Fireste ca e normal ca, atunci cand iubesti pe cineva, sa doresti ce e mai bun pentru acea persoana; insa daca acest lucru se va intampla sau nu, nu determina valoarea sentimentelor tale.



*Sa ai grija de cei cazuti este un gest regesc.
*Daca nu poti hrani o suta de oameni, hraneste macar unul.
*Haideti sa insistam pe strangerea de fonduri de dragoste, bunatate, intelegere, pace. Banii vor veni de la sine; daca prima oara cautam Imparatia Lui Dumnezeu, restul vor fi date.
*Sa nu fim multumiti doar atunci cand dam bani la saraci. Banii nu sunt suficienti, bani pot fi primiti, dar oamenii au nevoie de inimile voastre, au nevoie sa-i iubiti. Asa ca risipiti dragoste peste tot pe unde mergeti.
*Trebuie sa existe un motiv pentru care oamenii bogati traiesc bine. Trebuie ca au muncit pentru asta. Ma supar doar atunci cand vad risipa. Cand vad oameni aruncand lucruri pe care noi le-am putea folosi.



*Haideti sa ne intampinam mereu unul pe altul cu zambete, pentru ca zambetele sunt inceputul iubirii.
*Cuvintele care nu duc mai departe lumina lui Christos, ingroasa intunericul.
*Nu putem sti niciodata tot binele pe care il poate face un zambet.
*Miracolul nu e ca noi facem toate astea, ci faptul ca suntem fericiti facand-o.
*Nu asteptati lideri. Faceti ce e de facut singuri, fiecare in parte.
*Dumnezeu nu-ti cere sa reusesti, El vrea doar sa incerci din tot sufletul.
*Trec o singura data prin viata. Tocmai de aceea orice lucru bun pe care il pot face sau orice gest de caritate pe care il pot face pentru cineva, trebuie sa il fac acum … pentru ca nu voi mai trece din nou pe aici.



*Noi, cei care nu vrem, condusi de cei care nu stiu, facem imposibilul pentru nerecunoscatori. Am facut atat de multe, pentru atat timp, primind atat de putin in schimb, incat suntem calificati acum sa facem totul din nimic.
*Incerc sa dau saracilor in schimbul iubirii ceea ce bogatii ar cumpara contra unei sume de bani. Nu, nu as atinge un lepros pentru o mie de lire sterline, dar l-as vindeca pentru dragostea Lui Dumnezeu.
*Noi credem ca ceea ce facem noi e doar o picatura in ocean. Dar oceanul ar fi mai mic fara acest strop.
*Pune credinta in lucrurile mici pe care le faci, pentru ca in ele sta puterea ta.
*Nu ma rog pentru succes, cer doar credinta.



*Stiu ca Dumnezeu nu-mi va da nimic din ceea ce nu pot duce. Mi-ar placea doar ca El sa nu aiba chiar atata incredere in mine.
*Suntem toti creioane in mana Lui Dumnezeu. Eu sunt un mic creion in mainile unui Dumnezeu – scriitor, care scrie o scrisoare de dragoste lumii.
*Mereu exista pericolul ca facem treaba asta doar de dragul de-a o face. Aici intervine respectul, devotarea si dragostea, ca o facem pentru Dumnezeu, pentru Hristos, si de aceea incercam sa facem lucrurile in cel mai frumos mod cu putinta.



*Avem nevoie sa-L gasim pe Dumnezeu, iar El nu poate fi gasit in zgomot si neliniste. Dumnezeu este prieten cu linistea. Priviti cum natura – copacii, florile, iarba – cresc in liniste; stelele, luna si soarele, cum se misca in liniste… Avem nevoie de liniste ca sa putem atinge suflete.
*Viata in saracie este la fel de necesara ca munca. Abia in Ceruri vom vedea cat de mult datoram saracilor pentru ca ne-au ajutat sa-L iubim mai mult pe Dumnezeu.
* Multi oameni ne inteleg in mod gresit munca, din cauza vocatiei noastre. Vocatia noastra este iubirea lui Isus.
*In viata asta nu putem face lucruri marete. Putem face doar lucruri marunte cu enorm de multa dragoste.



Text pe cartea de vizita a Maicii Tereza:

Calea cea mai simpla!
Rodul liniştii este rugaciunea.
Rodul rugaciunii este credinţa.
Rodul credinţei este iubirea.
Rodul iubirii este bucuria de a fi de folos.
Rodul bucuriei de a fi de folos este pacea !

judecata si iubire...

judecata si iubire

fragment din curs:

"Cat de toxica e judecata si condamnarea…
Judecata nu poate veni decat din lipsa de iubire, doar din lipsa de iubire poti sa judeci pe cineva, pentru ca daca l-ai iubi l-ai accepta si l-ai intelege.
Iubirea trebuie sa o cunosti profund si nu din carti sau sa-ti imaginezi…problema asta e… ca majoritatea persoanelor nu cunosc ce e iubirea.
Primul pas e ca vrei sa o simti si sa o cunosti si prin asta atragem automat catre noi o cale. Iubirea e o energie care se manifesta in chakra inimii…si care normal, nu poate fi daca nu este…Faptul ca cineva cauta sa o cunoasca - iubirea neconditionata si poate chiar cere planului superior, lui Dumnezeu “fa-ma sa cunosc iubirea adevarata”, atunci ii vine un raspuns, intr-o forma sau alta.
Noi incercam sa facem asta si in cursul de astazi…
Deci primul pas este sa bati…
intrebare: probabil a te indragosti e diferit de a iubi?
Raspuns: aia inseamna sa fi ametit…
Intrebare: da…ma gandeam…iubirea n-ar trebui sa-mi treaca…de ce imi trece…? tot auzeam de iubire neconditionata, iubire fata
de propria ta persoana…
Raspuns: E total diferit…
Daca iubirea planului divin s-ar manifesta in mod direct aici, s-ar spulbera lumea asta si n-ar mai putea fi asa. Cum ar putea sa existe in aceeasi dimensiune iubirea neconditionata, plina si tot ce vedem in jurul nostru si in noi?
Daca noi ne-am iubi, nu ne-am mai face atata rau si daca i-am iubi pe altii am fi bine cu toti.
Tot ce se intampla e din lipsa de iubire, adica lipsa de Dumnezeu in noi.
Ganditi-va…orice problema ati avea cu o persoana, orice problema si orice conflict, ganditi-va ca il aveti din lipsa de iubire …ca daca acolo ar fi iubire conflictul s-ar dizolva…dar din lipsa iubirii voastre, nu a lui, a celuilalt (nu ca nu ma iubeste el destul).
Pentru ca ar ajunge iubirea voastra sa dizolve orice conflict. Deci iti dai seama ca orice indragostire de fapt e o ameteala.
Pentru ca orice indragostire se continua cu certuri.
Da-mi tu un exemplu de relatie in care dupa indragostire nu sunt certuri indiferent ca mai ramane relatia sau nu.
Intrebare: Deci trebuie evitata?
Raspuns: Nu trebuie evitata pentru ca te ajuta sa dai cu capul sa inveti. Insa pana la urma dupa ce “ai tot dat cu capul” destul iti dai seama ca la nivel de personalitate nu poate fi iubire. La nivel de personalitate si de ego…
Cata vreme tu esti centrat in egocentrism…cata vreme o persoana este egocentrica nu poate fi iubire, ci manifesta opusul iubirii. Cata vreme o persoana e egocentrica nu poate sa iubeasca o alta persoana neconditionat. Exista intotdeauna o conditie: il iubesc pentru ca el e asa, pentru ca ma trateaza asa, ma face sa ma simt bine, iubita, pentru ca….
Ai motive pentru care esti indragostit si cu capul in nori…spune tu ca nu e asa.
Il admiri…chestii pe care tu nu le ai…totul e o manifestare a egoului…Totul e un joc legat de ce as vrea, ce-mi place… va ametiti singuri. Deci nu e nimic acolo, e ca un joc. Plus ca te indragostesti de unul, apoi de al doilea, de al treilea…si vezi ca cu toti ajungi in acelasi punct. Pai si cine-i de vina? Tot timpul el, el, el…sau ea?
Pana intr-un moment cand te intrebi si tu…mai, dar eu ce rol joc in toate povestile astea? Iubesc eu neconditonat? Dau eu ceea
ce cer? Stiu ce e iubirea?
Daca ati simti si ati cunoaste iubirea neconditionata in primul rand ar fi armonie in voi si pe urma ar fi armonie in
toate relatiile voastre.
Atunci nici macar nu v-ati mai puneti problema de un partener, pe asta il iubesc… asta e partenerul meu… asta e o persoana straina…
Nu mai sunt persoane straine daca am iubire pentru toti, iubirea incalzeste si uneste.
Ce gol e lipsa de iubire, cata suferinta…
Toata suferinta de pe planeta asta e din lipsa de iubire.
Si unde nu e iubire nu e Dumnezeu, va spun eu…nu poate fi, e ca si cum ai pune aer in apa si ai zice introduc chestia asta…nu va sta, pentru ca e alta substanta. E ca si cum in intuneric ai pune un cerculet de lumina…
Iubirea am putea sa o asemuim exact cu lumina care e in intuneric. Daca aduci un chibritel in intuneric atunci se ilumineaza toata camera.
Iubirea unde este- si Dumnezeu unde este- dizolva tot ce nu e Dumnezeu sau nu e iubire, dizolva toate umbrele sau suferintele despre care vorbim.
Deci cu umilinta si cu recunostinta sa recunostem ca avem mult de inteles la capitolul asta. Cu recunostinta, pentru ca e mult si sa-ti pui intrebarea inseamna deja inceputul procesului si e foarte bine.
Inseamna ca te pui singur in fata cunoasterii si zici “vreau sa stiu…. Dar nimeni nu o poate face in locul vostru, nici un mare guru nu va poate introduce in ceva pe care nu-l cautati voi…
In schimb daca cautati, voi o sa aflati, in interiorul vostru.
Deci iti dai seama ca suferinta vine nu din cauza ca celalalt nu ma iubeste, ci din cauza ca nu e iubirea in mine, ca e gol…
Ca daca ar fi, nu as depinde de atentia celuilalt sau de faptul ca celalalt alege sa aiba o relatie cu mine sau nu. Nu as mai depinde de nimic.
De fapt relatiile noastre, nu sunt decat ca un fel de laborator, o posibilitate de a avea o scoala impreuna, de a munci. Ca intr-un laborator chimic in care se intalnesc doua persoane si impreuna fac un experiment cu niste eprubete-asta inseamna o relatie.Si isi pun ambele persoane chimia lor, deci ingredientele lor impreuna, amesteca si invata din experienta ce se intampla.
Dar asta nu e iubire. Lumea a ajuns sa confunde laboratorul si colegul de eprubete cu ce inseamna iubirea. Ori nu-i nici pe departe….
De asta e atata saracie si atata suferinta - ca tu ceri colegului de laborator sa-ti dea ceva ce mai mult ca sigur nici el n-are…
de unde sa-ti dea?
Confundam…
Deci iubirea poate veni doar de sus, doar de unde este in abundenta, de la Dumnezeu.
Pentru diverse persone din viata noastra putem sa simtim iubire si compasiune pentru ca…poate reusim sa intelegem ca ele nu au ceea ce noi le cerem si ceea ce nu poate veni de undeva din planul asta…

Am invatat ca avem timp pentru toate

Avem timp pentru toate. Să dormim, să alergăm în dreapta şi-n stânga, să regretăm c-am greşit şi să greşim din nou, să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine.

Avem timp să citim şi să scriem, să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris, avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm, avem timp să ne facem iluzii şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu.

Avem timp pentru ambiţii şi boli, sa învinovăţim destinul şi amănuntele, avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare, avem timp să ne-alungăm întrebările, să amânăm răspunsurile, avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm, avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem, avem timp să primim lecţii şi să le uităm după-aceea, avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem.

Avem timp pentru toate. Nu e timp doar pentru puţină tandreţe. Când să facem şi asta, murim.

Am învăţat unele lucruri în viată pe care vi le împărtăşesc şi vouă!

Am învăţat că nu poţi face pe cineva să te iubească. Tot ce poţi face este să fii o persoană iubită. Restul… depinde de ceilalţi.

Am învăţat că oricât mi-ar păsa mie, altora s-ar putea să nu le pese.

Am învăţat că durează ani să câştigi încredere şi că doar în câteva secunde poţi să o pierzi.

Am învăţat că nu contează CE ai in viaţă. ci PE CINE ai.

Am învăţat că te descurci şi ţi-e de folos farmecul cca. 15 minute, după aceea, însă, ar fi bine să ştii ceva.

Am învăţat că nu trebuie să te compari cu ceea ce pot alţii mai bine să facă, ci cu ceea ce poţi tu să faci.

Am învăţat că nu contează ce li se întâmplă oamenilor, ci contează ceea ce pot eu să fac pentru a rezolva.

Am învăţat că oricum ai tăia, orice lucru are două feţe.

Am învăţat că trebuie să te desparţi de cei dragi cu cuvinte calde, s-ar putea să fie ultima oară când îi vezi.

Am învăţat că poţi continua încă mult timp, după ce ai spus că nu mai poţi.

Am învăţat că eroi sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie indiferent de consecinţe.

Am învăţat că sunt oameni care te iubesc, dar nu ştiu s-o arate.

Am învăţat că atunci când sunt supărat am DREPTUL să fiu supărat, dar nu am dreptul să fiu şi rău.

Am învăţat că prietenia adevărată continuă să existe chiar şi la distanţă, iar asta este valabil şi pentru iubirea adevărată.

Am învăţat că, dacă cineva nu te iubeşte cum ai vrea tu, nu înseamnă că nu te iubeşte din tot sufletul…

Am învăţat că indiferent cât de bun îţi este un prieten, oricum te va răni din când în când, iar tu trebuie să-l ierţi pentru asta.

Am învăţat că nu este întotdeauna de ajuns să fi iertat de alţii, câteodată trebuie să înveţi să te ierţi pe tine însuţi.

Am învăţat că indiferent cât de mult suferi, lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta.

Am învăţat că trecutul şi circumstanţele ţi-ar putea influenţa personalitatea, dar că TU eşti responsabil pentru ceea ce devii.

Am învăţat că, dacă doi oameni se ceartă, nu înseamnă că nu se iubesc, şi nici faptul că nu se ceartă nu dovedeşte că se iubesc.

Am învăţat că uneori trebuie să pui persoana pe primul loc, şi nu faptele sale.

Am învăţat că doi oameni pot privi acelaşi lucru, şi pot vedea ceva total diferit.

Am învăţat că indiferent de consecinţe, cei care sunt cinstiţi cu ei înşişi ajung mai departe în viaţă.

Am învăţat că viaţa îţi poate fi schimbată în câteva ore de către oameni care nici nu te cunosc.

Am învăţat că şi atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat, când te strigă un prieten vei găsi puterea de a-l ajuta.

Am învăţat că scrisul, ca şi vorbitul, poate linişti durerile sufleteşti.

Am învăţat că oamenii la care ţii cel mai mult îţi sunt luaţi prea repede…

Am învăţat că este prea greu să-ţi dai seama unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii şi a-ţi susţine părerile.

Am învăţat să iubesc, ca să pot să fiu iubit.

Octavian Paler
Am învăţat că pentru a învăţa ceva, trebuie să-ţi dai seama că nu ştii nimic.

Am învăţat că nu toţi prietenii îţi sînt prieteni şi nu toţi cunoscuţii îţi sînt doar cunoscuţi.

Am învăţat că a-ţi îndreptăţi căderea înseamnă a-ţi sugruma posibila ridicare.

Am învăţat că a amîna iertarea înseamnă a-ţi amîna mîntuirea.

Am învăţat că o inimă învîrtoşată este cea mai mare piedică în calea pocăinţei.

Am învăţat că Dumnezeu ne vrea sau fierbinţi în credinţă sau deloc.

Am învăţat că a pătimi pentru Dumnezeu cu mîndrie de mucenic înseamnă a-ţi anula întreaga nevoinţă şi a-l bucura pe “cel din stînga” noastră.

Am învăţat că nu e niciodată tîrziu să intri în tine şi să faci curăţenie. Tîrziu e deja atunci cînd la uşă bate Stăpînul casei.

Am învăţat că pentru Dumnezeu contează intenţia, nu efectul.

Am învăţat că Dumnezeu nu-i ajută pe cei care nu vor să fie ajutaţi.

Am învăţat că Dumnezeu nu este “corect”, nu este “logic”, nu este “tolerant”.

Am învăţat că fiecare regulă are o excepţie. Chiar şi această regulă…

Am învăţat că în faţa lui Dumnezeu sîntem întîi de toate inimă, şi apoi minte…

Am învăţat că cea mai bună dovadă pentru o prietenie adevărată este jertfa de sine, indiferent de preţul acesteia.

Am învăţat că cei atotştiutori nu se cunosc pe sine.

Am învăţat că a crede în Dumnezeu înseamnă a face ceea ce spune El. Altfel, e o credinţă necredincoasă…

Am învăţat că a mărturisi Adevărul cu voce tare este de datoria fiecărui creştin care pretinde la un loc lîngă Adevărul mărturisit.

Am învăţat însă că mărturisirea orgoliasă a Adevărului este o cale directă către un loc lîngă Cel Orgolios.

Mi-am gasit iubirea adevarata dupa un esec

La 33 de ani, cand se spune ca atingi varsta maturitatii si a echilibrului emotional, eu eram intr-o stare diametral opusa. Credeam ca totul s-a sfarsit. Eram intr-o casnicie nefericita si sufeream foarte mult, traisem cele mai urate si grele momente din viata mea.Insa am avut puterea sa pun punct casniciei printr-un divort care nu se mai termina si care a durat aproape doi ani. Credeam cu putere ca undeva in lume exista si pentru mine acel barbat care sa-mi ofere dragostea de care aveam eu nevoie.Totusi imi era teama ca nu voi mai iubi niciodata sau ca voi da din nou peste persoana nepotrivita. Singura consolare era fiul meu de 9 ani si ma refugiasem in stabilitatea pe care mi-o oferea fiul meu si serviciul. Ajunsesem o femeie echilibrata,
rationala si puternica. Asa eram cand m-a cunoscut EUGEN. L-am intalnit in urma unui anunt matrimonial.Chiar dupa prima intalnire mi-am zis ca el este jumatatea pe care o asteptam de o viata. Nu mi-a fost greu sa ma apropii de el si am descoperit cu surprindere ca avem foarte multe lucruri in comun.
Dupa prima intalnire EUGEN a plecat in Portugalia iar dupa zece zile a revenit in tara si ne-am intalnit din ce in ce mai des si am devenit tot mai sigura pe mine si pe iubirea care urma sa vina.
Vorbeam mult la telefon, mai ales seara. Ma obisnuisem cu ideea ca, orice mi s-ar intampla, exista cineva care sa se gandeasca odata cu mine la lucrurile care ma framantau. Reusea, nu stiu cum, sa ma faca sa rad si sa ma simt usurata, dupa fiecare discutie. Intre noi nu existau conflicte, demonstratii de putere, nu era nevoie de dovezi. In primul rand eram prieteni foarte buni.Ne-am propus sa ne mutam impreuna,insa am ezitat din cauza suferintei teribila de care nu vreau sa-mi amintesc, ma apasau tot felul de ganduri negre. Parca as fi fost inchisa intr-o cutie cu toate spaimele mele. Amintirile din anii de casatorie, gustul amar al esecului, teama de a mai avea o relatie, certitudinea ca imi va fi imposibil sa iubesc cu adevarat, hotararea de a nu mai permite nimanui sa ma raneasca, toate mi se amestecau intr-o tristete amara. Si cel mai tare imi era frica de singuratate. Un om nu poate trai cu desavarsire singur, imi spuneam, dar in acelasi timp imi era teama sa ma aventurez intr-o noua relatie.Eugen ma vizita zilnic si, cat timp eram impreuna, nelinistile mele se faceau nevazute.Dupa sase luni ne-am mutat impreuna si nu regretam nici o clipa acest lucru,Suntem fericiti si ne intelegem foarte bine.
Ciudat este ca nu mai putem trai unul fara celalalt. Exista oameni care nu isi gasesc niciodata perechea insa eu ma consider norocoasa ca mi-am gasit iubirea .

Am învăţat să iubească din filme

Am învăţat să iubească din filme. Poate că vă întrebaţi “cum aşa?”, iar eu am să vă răspund “cum altfel?”. Imaginaţi-vă că în familia mea părinţii se priveau languros doar când unul fanteza că îi va trânti celuilalt o tigaie în cap. În rest, iubirea, cum am cunoscut-o eu, însemna că te duci să îţi ridici bărbatul de prin crâşme după care nu vorbeai cu el trei zile, să spui la telefon că “din păcate, astăzi soţul meu este indisponibil” – pentru că soţul era mahmur, şi să calci cămăşile de 16 ori pentru că domnul urla din ambii plămâni că are o cută şi că este ruşinos să se prezinte aşa în lume.

Aşa că eu m-am educat din filme, unde am dedus eu că s-ar înfăţişa iubirea adevărată, aşa cum trebuie ea să fie: cu pasiune, cu declaraţii năucitoare de dragoste, cu săruturi furate, cu speranţe de neînăbuşit, chiar şi după ani şi ani de despărţiri.

Ca să nu staţi cu sufletul la gură până la sfrâşitul articolului, vă spun eu. Se termină rău. Pentru că, se pare, apar nişte mici probleme atunci când insişti să îţi conduci viaţa după următoarele replici:

• “Nu te voi părăsi niciodată“, cu varianta “te voi iubi până la moarte“. Eu am încercat să îmi iubesc vreo doi iubiţi până la moarte, dar am decis că totuşi aş putea să mă opresc cu dragostea până la o boală foarte serioasă. Pentru că da, sufeream, şi atunci când sufeream nu mâncam – tot din filme ştiam că se procedează aşa la suferinţă – şi atunci când nu mâncam organismul meu se descurca şi el cu ce putea şi până la urma cădea, epuizat, în vreo boală. Şi pentru că aşa învăţasem eu, că iubirea este pentru totdeauna, şi deci amănunte cum ar fi suferinţă, certuri şi înşelări nu puteau să stea în calea eternităţii dragostei.

• “Fac orice pentru tine“. Aş vrea foarte mult ca această replică din filme să se schimbe în “Uneori, dacă rămânem fără ouă proaspete în casă, şi dacă ţie îţi este foarte foarte lene, s-ar putea să accept să mă dau jos din pat şi să merg eu până la supermarketul din colţ”. Pentru că, altfel, “orice” este un cuvânt mult prea încăpător, şi mai ales atunci când cineva ştie că poate să îţi ceară “orice”, chiar îţi va cere orice. Mai mult, asta presupune că dacă nu eşti dispus să faci “orice”, înseamnă că de fapt nu iubeşti. Şi, dacă îmi permiteţi să mai fac un pas în argumentaţie, asta înseamnă că dacă nu livrezi rapid “orice”-ul cerut, partenerul cu siguranţă te va părăsi. Replica asta de spălare de creier este cale sigură spre două destinaţii: faliment financiar şi resentimente. Pentru că, am observat eu, atunci când făceam lucruri pe care nu le doream, doar ca să pot să-mi păstrez intactă afecţiunea celuilalt, ajungeam încet-încet să îl urăsc şi să mă enervez încă dinainte să aud continuarea lui “Pot să te rog ceva?”

• “Putem să rămânem prieteni?” – o Doamne, NU. Nu putem să rămânem prieteni. Ar fi foarte frumos să avem pe lateral un buton care te trece din modul “iubirea vieţii mele”, în modul “băi, ce prieten de treabă”, dar din păcate nu există. Ce există în realitate sunt băile în care te duci să plângi de mama focului de fiecare dată când îl vezi pe proaspătul achiziţionat prieten platonic fiind cu un grad mai fericit decât nivelul general de mizerie şi de suferinţă în care te afli tu.

• “Nu îmi doresc decât să te fac fericit” – replică eventual spusă printre lacrimi, în ajunul vreunui autosacrificiu de amploare. Faptul că am crezut treaba asta trebuie să fie greşeala vieţii mele. În primul rând, când tu doreşti să faci fericit pe cineva, iar celălalt are alte doleanţe, se cheamă în termeni juridici “hărţuire” şi sunt convinsă că există şi pedepse pentru asta. În al doilea rând, să ai grijă de fericirea altcuiva înseamnă să faci aroganţa să consideri că fericirea altcuiva depinde doar de tine, ceea ce demonstrează cel puţin o mare naivitate. Prostia capătă amploare atunci când îl vezi pe celălalt nefericit şi, cu un scurt raţionament aristotelian, ajungi la concluzia că, dacă fericirea lui depinde de tine, înseamnă că şi nefericirea la fel depinde tot de tine, deci nefericirea lui este vina ta! De aici încep sentimetele de vină, care duc mai departe la disperarea de a face “orice” (vedeţi, ne întâlnim din nou cu replica minune) pentru a repara nefericirea, care duce inevitabil la insistenţă şi sufocare, ceea ce conduce la momentul în care se va rosti următoarea replică:

• “Dar eu nu pot să trăiesc fără tine“. Vă anunţ că se împlinesc 3 ani, 11 luni şi 4 zile de când am aflat pentru prima dată că pot să trăiesc bine-mersi fără iubirea vieţii mele, chestie pe care de-atunci mi-am mai reconfirmat-o de câteva ori cu alte trei iubiri ale vieţii mele.

Aşa că atunci când am să cer iubită, nu am să cer să fiu iubită ca în filme. Am să cer să merg la film cu prietenele când el merge la baschet, pentru că este ok să facem lucrurile şi separat. Am să cer dreptul să spun “nu”, fără ca asta să însemne că îmi retrag iubirea. Am să cer dreptul să mă înfurii şi să ne certăm, chiar dacă iubesc în continuare. Am să îmi doresc ca omul de lângă mine să fie fericit, dar am să ştiu că asta nu depinde de mine. Am să cer să plec dacă nu mai pot şi am să ştiu să las dacă ne doare prea tare. Şi cel şi cel mai mult, înainte să cer să fiu iubită, am să ştiu de data asta să mă iubesc şi eu pe mine. Până la moarte.

imi plac oamenii sinceri

Imi plac oamenii care se identifica prin ceea ce scriu, spun sau fac, si chiar ma bucur nespus cand isi insusesc in totalitate ceva emis de mine la un moment dat, dar e urat cand la final afirma ca e ceva ce a fost al lor dintotdeauna!